Rechinul infirmiera

Infatisarea acestui rechin, membru al familiei Ginglymostomatidae, este ciudata prin lipsa de specificitate: in locul unui peste greoi si inspaimantator aveam de-a face cu unul mai degraba domol si aparent inofensiv. Corpul sau lung si flexibil are un colorit galben-brun spre cenusiu-brun, cu doua aripioare dorsale rotunjite si o coada lunga, care reprezinta o patrime din intreaga lungime a sa. Aripioarele pectorale sunt mari si rotunde, musculoase si flexibile si sunt folosite pentru a se agata de fundul marii. Capul este mare si lat, prevazut cu falci de dimensiuni mici, cu dinti marunti si cu proeminente carnoase senzoriale, care ii atrarna din gura.

Nu este foarte clar de unde ii provine numele de rechin-infirmiera; originea cea mai probabila fiind de la termenul “dogfish huss” din engleza veche. Potrivit cu infatisarea sa este mai degraba denumirea latina care se traduce prin “rechinul cu gura incretita si flexibila”.

Poate fi intalnit in vestul Oceanului Atlantic, de la insula Rhode din Statele Unite si pana in Brazilia si in est de la insula Cape Verde si pana in Gabon; precfum si in estul Pacificului, din California si pana in Peru. Prefera apele tropicale si subtropicale, traind la o adancime maxima de 130 m, printre stanci si recifi de corali si in apropierea manglierilor si in zonele nisipoase ale tarmurilor.

Ziua rechinul are un comportament lenes, petrecand majoritatea timpului pe fundul nisipos al apei sau in crapaturile stancilor, unde se odihneste. Deseori in perioada de relaxare pot rechinfi observati mai multi indivizi unul peste altul. In timpul noptii, insa, Ginglymostoma cirratum porneste la vanatoare. Se hraneste cu intervertebrate: homari, creveti, crabi, arici de mare, calmari sau caracatite.

Este una dintre putinele specii de rechini care practica ritualul de imperechere: masculii inoata in jurul femelei, ii prinde aripioarele pectorale in gura, si o rostogoleste. De foarte multe ori o singura femela este curtata de mai multi masculi, iar ranile cauzate de aceste “jocuri” le determina sa se fereasca de parteneri, inotand in ape mai putin adanci, unde isi pot ingropa aripioarele pectorale in nisip.